Uneori, răspunsul lui Dumnezeu este o întrebare

Pe malul mării Tiberiadei, așezați în jurul unui foc de jăratic, ucenicii mâncau înfrigurați pește și pâine. Era a treia oară când li se arăta Isus după înviere și fiecare arătare a Lui îi copleșea. Undeva în adâncul inimii ar fi vrut să se fi purtat mai bine în momentele grele. Ar fi vrut să rămână loiali și aproape de Învățătorul lor care cu puțin înainte de a muri i-a numit prietenii Lui.  

Petru, cel mai proeminent, convins că face o prestație mult mai bună decât ceilalți era frânt și dezamăgit de el însuși. În întâlnirea aceasta, Mântuitorul îl restaurează. Nu o face printr-o confruntare, ci prin intermediul unei întrebări repetate de trei ori: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” și a unei invitații la slujire. Când Dumnezeu repetă un lucru, vrea să sublinieze și să întărească ideea. De ce îl întreabă dacă Îl iubește în comparație cu ceilalți? Pentru că promisiunea încălcată a lui Petru a fost tot în comparație cu ceilalți: „dacă toți te părăsesc, eu nu te voi părăsi”.

Isus te aduce în punctul în care ai eșuat în raport cu ceilalți. Dezamăgirea de tine însuți vine după ce ai descoperit că nu ești cu nimic mai bună  decât ceilalți. Vindecarea vine printr-o invitație la iubire și slujire.

Dragostea vindecă. Acoperă toate greșelile. Dumnezeu face asta pentru tine. Oricât ai fi de dezamăgită  de tine, Dumnezeu te întâmpină cu o întrebare. Cât Îl iubești? Atâta vei trăi. Nu ai nimic de demonstrat nimănui, nici măcar ție însăți . Ești chemată  la iertare, împăcare, acceptare. Ești vindecată  de trădarea ta.