Nu lăsa frica să îți definească viitorul

Ai început de atâtea ori cu planuri, idei, evaluări, pe care de multe ori le-ai abandonat pe parcursul anului. Undeva te-ai împotmolit. De ce? Mai are rost să îți propui ceva, dacă ai putea din nou să o dai în bară?

Chiar dacă Petru s-a scufundat după puțini pași, totuși, rămâne singurul om care a mers vreodată pe apă. Încercarea lui de a merge pe ape înseamnă îndrăzneală, nu eșec. 

Dar hai să despachetăm puțin experiența. Petru rostește rugăciunea aceasta nesăbuită: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă.” Observi că el cere să meargă, nu pentru că are o certitudine, ci mai degrabă, o îndoială: „dacă ești TU”. Deși socotești că marile proiecte încep cu entuziasm și viziuni mari, în realitate, asemenea lui Petru, totul pornește cu o rugăciune: dacă ești TU, Doamne în mijlocul acestei experiețe. Asemenea lui Petru, roagă-te și tu pentru o validare: Doamne, vreau să știu că ești Tu, că teama mea e nefondată, că în mijlocul necunoscutului ești Tu care le știi pe toate.

Isus răspunde la rugăciuni de aceste gen. El spune simplu: „Vino!” Petru coboară din barcă și începe să meargă pe apă spre Isus. Îți poți imagina sentimentul? Aproape că poți simți apa sub tălpile tale. Dar atunci Petru a început să conștientizeze ce face. Merge pe ape. Matei spune că atunci când Petru a văzut vântul puternic și valurile, l-a cuprins frica, a început să se scufunde și a strigat: „Doamne, scapă-mă!” (Matei 14:22-23 VDC). Petru a cerut o validare că Domnul este acolo în mijlocul furtunii și a primit răspunsul. Minunea pe care a cerut-o nu a anulat furtuna, ci doar i-a dat abilitatea de a merge prin ea. Atâta timp cât Petru avea privirea ațintită la Domnul și nu la valuri, putea merge mai departe.

Da, are rost să încerci. De zeci de ori, dacă o iei de la capăt, tot e mai mult și mai bine, decât să nu faci nimic.

Efortul tău trebuie să fie antrenat de încrederea că Dumnezeu este prezent cu tine în mijlocul necunoscutului, gata să intervină atunci când ai nevoie. Gata să te salveze.

Nu lăsa frica să îți dicteze dacă să te dai jos din barcă. Și Petru a avut îndoieli. Și David, care spunea: „oridecâte ori mă tem mă încred în Tine”. Frica e doar un vizitator, nu un rezident permanent. Conștientizează-ți teama și pune-o în rugăciuni simple, precum a lui Petru: „Doamne dacă ești Tu în furtuna asta, fă-mă să vin spre Tine!”