Dumnezeu nu te-a adus până aici, ca să te lase baltă

Nu disprețui furtunile, eșecurile, întârzierile. Ele fac parte din plan.

David primește chemarea și ungerea de a fi rege cu mult timp înainte de a urca pe tron.

Părea așa simplu și promițător la început. Îl învinge pe Goliat, ajunge la palatul lui Saul, câștigă războaiele cu filistenii, crește în popularitate, se căsătorește cu fiica regelui. Drumul spre tron, spre împlinirea destinului său, părea o traiectorie clară, dreaptă. Părea. Cu toții știm că David nu a ajuns așa de simplu pe tron. A trebuit să fugă, să se ascundă prin pustiuri de mânia lui Saul, să se prefacă în fața împăraților dușmani, să fie în compania celor proscriși. De două ori ar fi putut să îl ucidă pe Saul și ar fi fost așa de simplu să termine toată urmărirea și să ajungă la ceea ce Dumnezeu i-a promis: domnia peste Israel. Dar David alege să nu folosească scurtături și compromisuri ca să primească ceea ce i se cuvenea. Alege să aștepte, chiar dacă așteptarea a fost dificilă. 

Știu că așteptarea doare și că este grea, dar nu există alt drum care să te ducă spre cine trebuie să devii. Scurtăturile nu sunt soluții, ci compromisuri care te înfundă.

Nicio experiență pe care a parcurs-o nu a însemnat sfârșitul, deși părea o fundătură fără ieșire. Nicio întârziere nu a fost degeaba. Ajunge să spună: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul” (Psalmi 40:1-3 VDC).

Exact același cântec îl așează în gura ta, după ani de așteptare.