Dacă dragostea ar avea miros, care ar fi acela?

Știai că mirosul reușește să ne amintească cel mai bine un moment, o persoană, o experiență? Este uimitor modul în care creierul stochează informații și reușește să îți reconstruiască un cadru folosindu-se de acest simț. Mirosul mâncării mamei tale, soluția de ras a tatălui tău, casa proaspăt zugrăvită în care te-ai mutat. Mirosurile poartă în ele o poveste complexă care îți stârnesc emoții adânci.

Apostolul Pavel ne spune că „...noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii...” (2 Corinteni 2:15, VDC). Cum ar fi putut să îți explice mai bine Dumnezeu, despre ce își amintește atunci când te privește. Miroși a Hristos, a Cer, a ascultare, un parfum al umilinței, tenacității. Miroși a Dragoste, a Adevăr, a Viață.

Dacă dragostea ar avea gust, cu ce ai asocia-o? Dacă ar avea textură și ai putea să o atingi? Dacă ar avea miros? În amintirile noastre, sentimentele noastre profunde și bune au mirosul proaspăt și dulce al primelor căpșuni strivite în cerul gurii, a pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor, a haine proaspăt uscate în vântul din grădină.

Înaintea lui Dumnezeu tu miroși a Hristos. O mireasmă care îi produce plăcere și care îi amintește de cea mai dragă persoană din Univers - Fiul Său.