Când temperamentul tău pare neîmblânzit
Te aprinzi ușor. Uneori te miri și tu de ce izbucnești așa. Inima ta, dornică de dreptate, de aliniere, se răstește de îndată ce vezi lucruri care nu ar trebui să se întâmple așa. Uneori ești doar obosit. Alteori simți că s-a umplut paharul. Te întrebi ce ar trebui să faci ca să îți păstrezi calmul și blândețea pe care știi că ar trebui să le ai.
Poți învăța ceva de la un alt ucenic al Mântuitorului - Iacov, fiul lui Zebedei. Împreună cu Ioan, fratele lui, este numit „fiul tunetului” din motive destul de ușor de înțeles (Luca 9:51-56VDC). Se înfurie. Vede un sat de samariteni, care ar fi trebuit să se pună în genunchi în fața lui Isus ca să vină pe la ei, dar aceștia nu Îl primesc. Atunci Iacov se supără tare și vine cu ideea de a coborî foc din cer ca să îi mistuie. El și fratele lui primesc denumirea de „fii ai tunetului”. Isus le spune că atunci când gândesc așa sunt însuflețiți de un duh străin de Evanghelie. Isus a venit să mântuiască, se recupereze ce este pierdut. Dreptatea și judecata vor fi înfăptuite, dar într-un alt capitol.
Iacov a fost martor al Schimbării la față a Mântuitorului, al învierii fiicei lui Iair. A fost în cercul apropiat al lui Isus, dar asta nu l-a împiedicat să fie mânios. Momentele tale de culme spirituală, intimitatea pe care o ai cu Mântuitorul în odăița ta îți dau putere, îndrăzneală, pasiune pentru El. Și asta uneori se poate transforma în spirit justițiar, dornic de a aplica sancțiunea imediat. Isus te cheamă să te așezi lângă El și să Îi dai Lui dreptul de a pedepsi. Nu e ușor ce îți cere, însă știe că tu îl iubești suficient de mult ca să ai încredere că El știe cum să aplice dreptatea și judecata și că o va face într-un mod ireproșabil. În realitate, tu nu îi dai dreptul, El îl are. Tu doar recunoști Cine este El și cine ești tu în raport cu El.
În final, Iacov devine primul martir și asta vorbește despre cine devine El, modelat de Evanghelie, transformat de dragoste. Cel care ar fi poruncit moartea celor care se opun Evangheliei, îmbrățișează martirajul și se oferă să moară pentru Hristos. Temperamentul lui nu s-a schimbat și doar modul în care își folosește pasiunea.
Ce să faci cu mânia ta? Redirecționează pasiunea năvalnică dinspre a-ți face dreptate, înspre a salva tot ce se mai poate. Ca după un naufragiu, întreabă-te, ce poate fi bun, recuperabil, demn de a fi păstrat în urma acestei experiențe. Nu aduna mânia, amărăciunea, răzbunarea. Lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu. Ai încredere că îți va face dreptate.
