Când nu stai aproape de Dumnezeu, te simți neiubit

Marta îl invitase pe Isus în casa ei (Luca 10:36-42, VDC). Era preocupată ca lucrurile să iasă bine, plină de intenții și motivații bune. Isus se bucura de ospitalitatea ei. Marta îi oferea slujirea, dar nu și atenția ei. Se preocupa de multe, spunea Isus, însă rata ce era cel mai important, acel singur lucru: să stea cu El, înainte de a face orice pentru El. Isus îi spune Martei: simplifică, focalizează-te pe un singur lucru, care are impact veșnic. Prioritizează corect. El primul. Totul în funcție de El.

Marta este supărată că lui Isus nu îi pasă. Dă buzna din bucătărie, plină de mânie și începe să îi dea indicații lui Isus cu privire la sora ei. Atunci când slujești fără să îți încarci inima, ești epuizat, frustrat, ușor de jignit, ai senzația că lui Dumnezeu nu îi pasă. De puțini oameni se spune explicit în Evanghelii că Isus îi iubea. Însă Ioan 11:5 spune clar: „Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr”. Cum de Marta nu simțea această iubire și avea sentimentul că lui Isus nu îi pasă de ea?

Atunci când faci lucruri bune, cu motivații corecte, dar fără să îți rezervi momente în care să te gândești adânc, să primești în interiorul tău pacea și cuvântul, nu mai percepi iubirea, ci doar datoria de a face lucuri. Rugăciunile tale se transformă într-o listă de indicații în care îi explici Domnului ce are de făcut. Ești frustrat, apăsat, nedreptățit. Atunci când transformi timpul de închinare într-o slujire. Citești Scriptura ca să ai ce să spui altora, te rogi împreună cu alții ca să deprindă obiceiul rugăciunii. Nu e neapărat greșit, dar slujirea nu te încarcă. Ai nevoie de timp în care să cugeți, să procesezi, să te întrebi, să conștientizezi prezența Lui. Timp privat cu El.

Și ție îți spune Dumnezeu la fel. El apreciază slujirea ta, dar și mai mult, modul în care îi acorzi atenție. Îi place când asculți, vorbești cu El, devii conștient de apropierea de El. 

Nu-L invita doar în casa ta. Oferă-i atenția ta.