În ce te refugiezi tu?

Iona fuge de voia lui Dumnezeu înspre Tars. Știa că ceea ce face este greșit dar totuși alege să meargă înainte. Când furtuna se stârnește, nu luptă, nu cere milă, ci se duce și se culcă pe fundul corabiei în care se afla. Nu avea soluții, nu aștepta minuni, ci pur și simplu fugea din fața unei realități pe care nu o putea confrunta.

Uneori și tu fugi. Te izolezi de oameni pentru că nu poți face față trecutului, relațiilor fragmentate. Uneori te refugiezi în muncă și ai vrea zgomotul sarcinilor pe care trebuie să le faci să acopere vocea aceea interioară, care îți spune că nu îți este bine. Te refugiezi în mâncare, în somn. Dar unde să fugi de tine însuți și mai ales, unde să te ascunzi de Dumnezeu. David spunea: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo. Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”, iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul, ca lumina” (Psalmul 139:7-12).

În întunericul din pântecele peștelui, Iona a înțeles că este salvat și că furtuna și peștele nu au fost trimise să îl distrugă ci să îl întoarcă înapoi. Și tu ești salvat, chiar dacă miroși pericolul. Dumnezeu a trimis toate situațiile cu care te confrunți, ca să îți spună că nu mai este nevoie să fugi, nici să te ascunzi, ci poți să te așezi liniștit să vorbești cu El despre ceea ce te-a frânt odată. Te așteaptă.