Este bine să ajungi uneori la capătul tuturor posibilităților. Credința ta are nevoie de momente în care să nu mai ai niciun punct de sprijin, ca să realizezi cine ține cu adevărat viața ta. De multe ori te bazezi pe tine însuți, pe oameni sau pe resurse diferite. Când toate se epuizează realizezi că depinzi doar de Dumnezeu. Dacă El vrea, poți să mai mergi un pas. Dacă vrea, furtuna încetează, ușile se deschid, boala se vindecă, sufletul tău primește lumină, putere, speranță. Momentele de criză nu fac altceva decât să scuture încrederea greșită camuflată.
Când înțelegi că depinzi doar de Dumnezeu nu îți mai este teamă – nici de ce vor zice oamenii, nici de cât de puține ești în stare să faci tu. Nu îți este teamă nici că vei claca, nici că nu vei mai avea resurse suficiente. Rezervoarele tale sunt inepuizabile, pentru că te sprijinești pe Dumnezeu Însuși. David spune: ”Și cei ce cântă și cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmul 87:7).
Mergi alimentat de resursele inepuizabile ale Lui. Vei experimenta o bucurie proaspătă și abundentă și vei înțelege că tot ce ai pierdut, a fost spre folosul tău. De abia acum te poți încrede pe deplin în El.
Mă bucur că exiști!
