Cele mai importante decizii se iau la masă. Nu doar în afaceri. Foamea fizică devine pretextul pentru împlinirea unei nevoi mult mai profunde, emoționale, relaționale. De aceea Dumnezeu folosește adesea invitația la masă: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55:11). El știe cât îți este de foame, de semnificație, de ceva care să facă să merite tot efortul și durerea pe care o resimți. Știe că vrei să înceteze orice șoaptă acuzatoare și să integrezi adânc dragostea pe care Dumnezeu spune că o are pentru tine.
Dar tu ești invitat la această masă a dragostei și generozității lui Dumnezeu fără să pui nimic. Pentru că nu ai nimic cu ce ai putea contribui. Belșugul mesei lui Dumnezeu este absolut. David scrie în psalmul 23: „Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el” (Psalmul 23:5). În altă traducere sună: „Tu îmi servești o cină cu șase feluri” (Psalmul 23:5 MSG). Ideea este că în prezența lui Dumnezeu este o abundență mai mare decât o putem savura noi. El satură cea mai adâncă și profundă nevoie pe care o ai. Nevoie de dragoste, de sens, de acceptare, de pace, de bucurie. David observă că oamenii care îl caută pe Domnul „se satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale” (Psalmul 36:8).
Aici ești invitat să te așezi azi și să te saturi. Nu te ridica tot gol și flămând când este atât de mult belșug. Fiecare nevoie a ta este scăldată în belșug de vindecare și dragostea. Primește.
Mă bucur că exiști!
