Crăciunul: Nașterea lui Isus Hristos

Fie că ești conștient sau nu, în fiecare an te oprești pentru un moment ca să reflectezi asupra vieții lui Isus Hristos. Mai ales de Crăciun! Crăciunul este întotdeauna sărbătorit în lumea occidentală. De-a lungul anilor, povestea din spatele acestei sărbători a fost oarecum diluată și confundată, transformată într-o sărbătoare a cadourilor sau a lui Moș Crăciun. Crăciunul a devenit despre atmosferă și căldură în zilele întunecate, despre dragoste, generozitate și importanța familiei.

Dar, inițial, Crăciunul era despre „Întrupare”. Adică despre faptul că Dumnezeu a devenit om. Mai precis, despre venirea lui Isus în această lume frântă ca un copil. Ca orice alt copil, și totuși cu totul diferit.

Putem spune cu siguranță că viața lui Isus a fost una aparte, având în vedere că, după secole, încă îi sărbătorim nașterea. Dar cum a arătat cu adevărat acel moment? Cine au fost cei implicați? Și de ce îl mai sărbătorim și astăzi?

Crăciunul este despre nașterea lui Isus Hristos. O poveste care a avut loc într-un staul, în satul Betleem, în Israel. În acest staul, Maria — însărcinată — își petrece noaptea împreună cu soțul ei, Iosif, după o călătorie lungă. În acea noapte, ea îl naște pe Isus.

Probabil ai văzut deja acea scenă a nașterii: o colibă mică, cu un bebeluș într-o iesle de lemn. În jurul lui, oameni care îl privesc cu admirație. Haide să ne uităm mai atent la această scenă a nașterii, ca să înțelegem mai bine despre ce este, cu adevărat, Crăciunul.

Piesa centrală a scenei nașterii este copilul Isus. Crăciunul este, în întregime, despre nașterea acestui copil numit Isus. Lângă el se află tatăl său, Iosif, și mama sa, Maria. Deoarece povestea ne spune că Isus s-a născut într-un staul, acolo se află și animale. În plus, apar păstorii din zonă și „Magii” sau „Înțelepții” veniți din Răsărit. Un înger este adesea reprezentat plutind în aer. Toate aceste personaje au jucat un rol important în adevărata poveste de Crăciun. Haide să-i cunoaștem pe rând.

Acest prunc, Isus, este cel în jurul căruia se învârte întreaga sărbătoare. Isus este un copil special. Indiferent ce crezi despre el – nașterea lui a schimbat lumea pentru totdeauna. Ce l-a făcut pe acest copilaș diferit de alți bebeluși? Ei bine, el a fost conceput prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Este singura persoană născută care este în același timp pe deplin om și pe deplin Dumnezeu. De aceea Isus este numit și Fiul lui Dumnezeu!

Aceasta este și explicația pentru care nașterea acestui copil este încă sărbătorită după mai bine de 2000 de ani!

Maria era o fată obișnuită din Nazaret. Era logodită cu Iosif. Avea aproximativ 16 ani. Poate că sună foarte tânără pentru zilele noastre, dar pe atunci era obișnuit ca fetele să se căsătorească la această vârstă. Maria a fost vizitată de un înger care i-a spus că va rămâne însărcinată cu un copil special și că trebuie să-l numească Isus. Maria a fost șocată, pentru că nu avusese niciodată relații sexuale. De fapt, l-a întrebat pe înger: „Cum se poate întâmpla așa ceva?” Îngerul a asigurat-o că Dumnezeu o va face să rămână însărcinată prin Duhul Său! Maria acceptă această sarcină specială.

Un lucru frumos pe care îl învățăm de la Maria este să îmbrățișăm planul lui Dumnezeu chiar și atunci când este confuz sau dureros. Maria a fost smerită și ascultătoare, iar pentru acest lucru este binecuvântată pentru toată eternitatea!

Iosif era logodit cu Maria când a aflat că este însărcinată. Deoarece nu avuseseră încă relații sexuale, copilul nu putea fi al lui. Cât de furios și dezamăgit trebuie să fi fost! Își face planuri să o lase în tăcere.

Dar apoi, are un vis în care un înger îi spune că Maria nu a făcut nimic greșit, că Dumnezeu este cel care a făcut ca ea să rămână însărcinată! Iar copilul va fi Mântuitorul lumii. Deși trebuie să fi fost foarte greu pentru Iosif, acest vis schimbă totul. El decide să fie un tată pentru Isus.

Iosif mai are și alte vise în această poveste, prin care Dumnezeu îi transmite lucruri importante. Vei citi mai multe despre aceste vise mai târziu.

Păstorii sunt primii oameni care îl vizitează pe Isus după nașterea Sa. În noaptea în care S-a născut Isus, un înger li s-a arătat în timp ce se aflau pe câmp, vestindu-le despre acest copil special. Ei se grăbesc să ajungă la locul indicat de îngeri.

În acea vreme, păstorii erau considerați persoane de rang social scăzut. Nu era o meserie de dorit. Păstorii erau adesea oameni duri. Tocmai de aceea este cu atât mai special faptul că lor li s-a spus primii despre nașterea lui Isus. Asta ne arată că Dumnezeu este, de fapt, atent la cei aflați la marginea societății.

„Noi, trei regi de la Răsărit…” – așa spune colindul. De fapt, Biblia nu menționează că ar fi fost trei. Uneori sunt descriși ca magi sau înțelepți. Un lucru e sigur: veneau din Răsărit. Știm că se ocupau cu astronomia. În funcție de stele, făceau predicții.

Pe când studiau cerul, a apărut o stea specială. Apariția ei a fost interpretată ca fiind un semn al nașterii unui nou rege. Au pornit într-o călătorie, urmărind steaua până în Israel. Mai întâi l-au vizitat pe regele țării, Irod. Acesta nu știa nimic despre acel rege nou-născut. Așa că și-au continuat căutarea și au ajuns în cele din urmă la staulul din Betleem. Au adus trei daruri: aur, tămâie și smirnă. De aici vine ideea că ar fi fost trei magi.

Un detaliu interesant este că, deși în majoritatea scenetelor de Crăciun apar și păstorii, și magii împreună, în realitate magii ar fi ajuns cu aproximativ doi ani după nașterea lui Isus. Așadar, păstorii plecaseră demult, și sperăm că Sfânta Familie găsise între timp un adăpost mai bun decât un staul!

Deasupra staulului strălucește adesea o stea. Steaua joacă un rol important în timpul Crăciunului. O vedem adesea și în vârful bradului, strălucind puternic. Steaua i-a ghidat pe Înțelepți către locul unde urma să se nască Isus. O stea nouă simboliza nașterea unui rege nou. De asemenea, steaua era văzută ca un semn al unui timp nou și mai bun, plin de speranță. Astronomia joacă aproape deloc un rol în creștinismul de astăzi, dar se pare că pe atunci oamenii priveau adesea spre stele în căutare de semne.

A existat cu adevărat această stea de Crăciun? Majoritatea astronomilor sunt de acord: da! Astronomii chinezi au raportat, de asemenea, că au văzut o stea specială în acea perioadă. Ce anume au văzut exact rămâne neclar: o supernovă, alinirea planetelor Venus și Jupiter sau cometa Halley. Oricare ar fi fost motivul, cu siguranță este consemnată apariția unei stele noi și strălucitoare în acea perioadă exactă.

Îngerul este o figură recurentă în povestea Crăciunului. Maria este vizitată de un înger numit Gabriel, care îi spune că va rămâne însărcinată. Același înger apare și altor persoane în Biblie. Iosif are mai multe vise în care un înger îi vorbește. Apoi, desigur, păstorii aud de la îngeri că s-a născut un Mântuitor.

Este bine de știut că îngerii, așa cum îi vedem adesea reprezentați în decorațiuni — ca femei eterice și frumoase sau copiii mici și dolofani — nu seamănă deloc cu descrierile din Biblie. În cele mai multe cazuri, când citim în Scriptură despre întâlniri cu îngeri, primul lucru pe care aceștia îl spun este: „Nu vă temeți”. Motivul este pentru că înfățișarea lor ar fi înfricoșătoare! Citim că erau impunători, înalți, cu pielea bronzată și radiau lumină.

O scenă tipică de naștere conține o mulțime de animale. Să începem cu animalele care, dintr-odată, au trebuit să împartă grajdul cu Iosif, Maria și Isus. Nu știm exact ce animale erau acolo, dar știm că Isus s-a născut într-un grajd și a fost pus într-o iesle. Așadar, se presupune că acolo erau diverse animale tipice pentru acea perioadă, precum un bou sau capre. De asemenea, era măgarul pe care Maria l-a folosit pentru a ajunge la Betleem, fiind însărcinată în ultimele luni.

Păstorii aduc oile pe care le păstoreau, iar magii din Răsărit călătoreau pe cămile, mijloace de transport folosite pentru drumuri lungi în acele vremuri. Dacă toate aceste animale au fost cu adevărat în acel grajd, nu știm. Sincer, nici măcar nu suntem siguri că a fost un grajd. Biblia spune doar că Isus a fost pus într-o iesle, așa că se presupune că a fost undeva în apropierea animalelor.

Isus s-a născut în Betleem, în țara Israel. A venit pe lume într-un grajd vechi sau într-o peșteră. Iosif și Maria locuiau în Nazaret, la aproximativ 140 de kilometri distanță. Au trebuit să meargă pe jos aproape o săptămână pentru a ajunge în acest oraș. Ține minte că sarcina Mariei era deja înaintată.

Ei nu călătoreau spre Betleem pentru o vacanță sau o excursie în oraș. Trebuiau să se înregistreze în registrul populației al vremii, după porunca împăratului. Această înregistrare se putea face doar în locul de origine al familiei lor. Deoarece ordinul era valabil pentru întreaga țară, orașul era plin de oaspeți, iar toate hanurile erau supraaglomerate. Nu era niciun loc unde Iosif și Maria să se odihnească.

În cele din urmă, cineva le-a oferit un loc de dormit, într-un grajd, printre animale. Acesta este locul istoric în care Maria l-a născut pe pruncul Isus. Astfel, Isus a fost înfășat în scutece și pus într-o iesle pentru animale.

Calendarul nostru este bazat pe nașterea lui Isus, care a avut loc acum mai bine de 2020 de ani. Anul exact nu este cunoscut, dar este probabil ca data nașterii sale să fie cu aproximativ patru ani mai devreme decât începutul erei noastre. În poveste apar păstorii, însă decembrie este mult prea frig pentru ca păstorii să stea afară să aibă grijă de oi. Așadar, este probabil ca Isus să fi fost născut în martie sau aprilie. Data de 25 decembrie a fost aleasă mai târziu, probabil pentru că romanii sărbătoreau atunci Festivalul de Mijloc de Iarnă. Primii creștini au decis să folosească acest moment al sărbătorii pentru a celebra nașterea lui Isus.

Poate cea mai importantă întrebare, pentru că este o poveste minunată, emoționantă și poate chiar romantică. Avem povestea de dragoste dintre Iosif și Maria, drăgălașul prunc Isus și evenimentele miraculoase precum venirea păstorilor și a magilor. O mare parte din povestea Crăciunului este idealizată și poate nu reflectă exact cum s-au întâmplat lucrurile în realitate.

Știm oare cu adevărat că această poveste este adevărată, deși s-a întâmplat atât de demult?

Răspunsul este da! Știm, pentru că povestea este consemnată cu exactitate în Biblie.

Biblia este cea mai importantă carte din lume pentru creștini. Este formată din două părți și este, de fapt, o colecție de cărți. Prima parte se numește Vechiul Testament și conține informații despre istoria iudaismului, despre țara Israel și despre creația lumii. În Vechiul Testament este scris că, într-o zi, va veni un Mântuitor. Sunt cuprinse tot felul de profeții. Existau multe profeții despre cum și unde se va naște Mesia evreilor, iar Isus le-a împlinit pe toate!

A doua parte se numește Noul Testament. Este tot o colecție de cărți scrise de urmașii lui Isus și de oameni care au consemnat poveștile vieții Sale după moartea Lui. Povestea Crăciunului a fost scrisă de doi autori diferiți, Matei și Luca. Matei l-a cunoscut personal pe Isus și era un prieten apropiat al său. La scurt timp după moartea lui, au început să adune povești și să le documenteze. Alte cărți din Noul Testament vorbesc despre cum să trăiești ca creștin și despre cum va arăta viitorul.

O figură importantă de Crăciun pare să lipsească din scena nașterii: Moș Crăciun! Asta pentru că Moș Crăciun nu are nimic de-a face cu povestea originală de Crăciun. Povestea lui își are originea în Olanda. Moș Crăciun este o variantă a lui – ați ghicit – Sinterklaas. Emigranții olandezi au adus această tradiție în America, unde s-a amestecat cu tradiții germane, cum ar fi oferirea de cadouri de Crăciun.

În plus, bradul de Crăciun nu are, de fapt, nicio legătură cu Crăciunul în sine. Obiceiul de a pune un brad în decembrie și de a-l decora are rădăcini în festivalurile antice germanice. Pentru mult timp, bradul de Crăciun a fost chiar interzis de creștini pentru că nu avea legătură cu sărbătoarea.

Acum că am discutat despre toate personajele, te-ai putea întreba de unde a apărut ideea de a recrea scena nașterii lui Isus? Prima mențiune a unei scene de Crăciun datează cu mult după nașterea lui Isus, în anul 1223. Francisc de Assisi, un important cleric al vremii, a fost primul care a amenajat o scenă vie a nașterii într-un oraș din Italia.

Înainte de asta, uneori se amenaja un pătuț în timpul Crăciunului, dar recrearea povestirii Crăciunului în acest mod nu fusese făcută până atunci. Francisc de Assisi dorea să ofere oamenilor ceva mai mult despre partea umană a poveștii. Un țăran și o țărancă din sat jucau rolurile lui Iosif și Maria. El spera ca privitorii să fie inspirați de sobrietatea și umilința scenei.

Oamenii au găsit scena atât de specială încât au început să o repete acasă, pentru a-și aminti povestea și ideea din spatele Crăciunului.

Întrebarea cea mare care rămâne este aceasta: de ce mai sărbătoresc oamenii Crăciunul și astăzi, la milenii după eveniment? Pentru creștini, Isus este figura centrală a credinței lor. Nașterea Lui este un motiv de mare bucurie. Ei cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu și că Dumnezeu L-a trimis pe pământ pentru a arăta cât de mult îi iubește pe oameni. Sunt multe detalii care poate nu sunt esențiale, însă ceea ce contează cu adevărat este mesajul Crăciunului: Dumnezeu, care părea atât de departe, a devenit acum un copil vulnerabil.

„Și-L vor numi Emanuel” care înseamnă „Dumnezeu este cu noi.” — Matei 1:23

Niciodată până atunci Dumnezeu nu fusese atât de aproape. Crăciunul este o sărbătoare a speranței și iubirii. Isus a venit să împlinească sensul numelui Său: „Dumnezeu mântuiește.”

Crăciunul este doar începutul. Este prima sărbătoare din calendarul creștin. Urmează alte sărbători importante precum Paștele, Înălțarea și Rusaliile. Pentru că Pruncul Isus nu a rămas mic — nașterea Sa a fost doar intrarea în lume. El a crescut, a devenit un om matur cu o misiune clară. O misiune pe care, în cele din urmă, avea să o plătească cu viața Sa. Dar aceasta... este o cu totul altă poveste!