Atunci când ai impresia că nu se întâmplă nimic din ce aștepți și pentru ce te rogi amintește-ți de Sâmbăta aceasta. În Evanghelii nu este consemnat nimic. Cerul pare închis. Pământul e încremenit. Crucea e goală. Mormântul, sigilat. Ucenicii sunt ascunși. Speranțele lor spulberate. Totul pare sfârșit.
Dar ascultă ce vrea să îți spună Dumnezeu: când nu vezi nimic, nu înseamnă că El nu lucrează. Tăcerea nu este abandon. Este așteptare. Este spațiul sacru dintre durere și minune.
Evanghelistul Luca ne spune: „După ce L-au coborât de pe cruce, L-au pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.” – Luca 23:53
Astăzi, în tăcere, Dumnezeu te învață încrederea. Îți spune că este prezent chiar și dincolo de mormânt. Nicio noapte nu e prea lungă pentru ca lumina Lui să nu o străpungă. Chiar dacă acum este tăcere și încremenire, vei auzi pașii Învierii.
Poate și tu ești într-o Sâmbătă Mare a vieții tale, unde nimic nu se mai mișcă, unde rugăciunile par că se opresc în tavan. Aș vrea să ai încredere. Duminica vine. Învierea este o certitudine, viața mijește. Crede. Rămâi conectat la sursa vieții. Nu renunța.
Tăcerea e doar preludiul miracolului.
Roagă-te împreună cu mine: Tată, uneori mă sperie tăcerea. Îmi este greu să aștept. Dar aleg să mă încred în Tine. Te cred pe cuvânt. Știu că lucrezi și când nu văd nimic. Îți dau inima mea tăcută, în care este speranță. Îți mulțumesc că exiști ! Amin.
Mă bucur că exiști!
