„El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” – Isaia 53:5
Hristos a dus crucea până la capăt. S-ar fi putut opri oricând, ar fi putut cere armatelor de îngeri să oprească măcelul, însă a ales să își dea viața. Hristos se răstignește în fața unei lumi consternate, o lume care nu înțelege ce s-a întâmplat. Mult mai târziu, ucenicii luminați de Duhul Sfânt își amintesc cuvintele Lui, corelează Scripturile și profețiile și înțeleg ceea ce ne emoționează și pe noi astăzi. Hristos nu a fost omorât, ci și-a dat viața. Nu a fost o victimă ci un învingător care a biruit moartea. A ales crucea pentru că doar așa putea să câștige inima ta.
Astăzi, Isus nu te întreabă dacă meriți. Harul se oferă și îți arată că ești iubit. Cu fiecare cui bătut, cu fiecare cuvânt de batjocură, cu fiecare picătură de sânge vărsat spunea fără cuvinte – Te iubesc. Te iert. Nu mă opresc. Chiar dacă Mă doare totul.
Vinerea Mare nu este doar despre suferință ci despre cum arată adevărata dragoste – nu renunță, nu se răzbună, nu te abandonează. Este întruchipată în Hristos, care îți poartă povara pe care tu nu ai putea-o clinti, îți ia rușinea, vina, eșecul. Le ia asupra Lui și le țintuiește pe cruce, pentru totdeauna.
Isus nu a murit doar pentru omenire. A murit pentru tine. Pe nume. Cu gândul la inima ta. A dus crucea până la capăt, ca tu să nu mai porți poveri care nu îți aparțin.
Astăzi, stai la umbra crucii și ascultă:
Nu tăcerea este răspunsul la durerea ta, ci Iubirea.Nu vinovăția, ci iertarea.Nu moartea, ci speranța că urmează învierea.
Mă bucur că exiști!
