Mă rog pentru tine ca în timp ce citești rândurile acestea să primești pace, încredere și odihnă în sufletul tău. Mă rog ca acestea să fie absorbite de ființa ta, astfel încât să poți să le experimentezi și să crezi.
Uneori întrebarea ”cum ești?” ne conduce pe coridoare în care ne este teamă să pășim. Fie că ne luptăm cu sentimente și gânduri negative. Dar când interiorizăm întrebarea, răspunsul s-ar putea să ne doară. Te-am întrebat cum ești astăzi pentru că este important acest lucru, pentru Dumnezeu, Cel care mi-a inspirat acest devoțional. Felul în care te simți, gândești, te raportezi la oameni, la tine și la Dumnezeu este important pentru El. Pentru că Isus a fost om, știe perfect ce înseamnă să te simți jos de tot, abandonat de prieteni, neînțeles, copleșit de povara temerilor. A plâns cu lacrimi de sânge, a avut nevoie de un înger care să vină să îl întărească, atât de mari erau gemetele lui în rugăciune, înainte de a fi răstignit. Nu ne gândim la acest Hristos slab de multe ori. Însă El s-a făcut slab ca noi să putem fi întăriți. El și-a asumat povara noastră, ca să ne despovăreze pe noi: ”Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Aceasta este chemarea pentru tine astăzi. Dacă identifici o povară în interiorul tău, Hristos te invită să primești odihnă interioară. Inima ta are nevoie să fie vindecată, restaurată iar Isus exact asta promite să o facă.
Aceasta este o promisiune cu care să îți hrănești mintea astăzi. Primește pacea Lui.
Mă bucur că exiști!
