Îți place blândețea? Știu, nu întotdeauna are o conotație pozitivă. Uneori este asociată cu moliciunea, cu lipsa de răspuns și argumentare. Undeva în subconștient, socotim că oamenii blânzi sunt slabi. Îți place când cineva este blând cu tine într-o zi furtunoasă, când inima ta este tulburată, dar totuși, atunci când vine vorba să o manifestăm, îți e teamă că oamenii vor profita de tine dacă vei fi blând.
Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”, Matei 11:29. Isus a biruit moartea, dar e blând și smerit cu inima. Nu există o altă cale spre odihnă și putere decât blândețea, iar aceasta nu ține de temperamentul tău, ci este o alegere pe care o faci. Adevărata putere nu trebuie să strige ca să demonstreze cine e. Hristos a putut să tacă în fața lui Pilat pentru că știa că trebuie să își dea viața. Tăcerea Lui nu a fost slăbiciune și timiditate, ci putere, stăpânire de Sine, dragoste pentru pierduți.
Cei bânzi vor moșteni pământul, mai spunea Mântuitorul. Cei care câștigă sunt cei care știu să piardă. Știu să piardă ceva ce oricum nu pot avea, pentru a câștiga ceva ce nu vor putea pierde niciodată. Blândețea e putere, e autocontrol, e compasiune, e dragoste și lepădare de sine.
Când Isus se dă exemplu pe Sine, te invită să trăiești o viață plină de odihnă, lipsită de povara de a demonstra celorlalți valoarea și performanța ta. Trăiești pentru El.
Mă bucur că exiști!
