În fiecare zi sunt peste 12 mii de gânduri care îți trec prin minte. Atât de multe frământări, planuri, intenții, amintiri sau proiecții ale viitorului care umplu mintea ta.
Fă-ți timp să aprofundezi ideile semnificative și adevărate, care îți aduc liniștea și conectarea cu Dumnezeu. Fricile pe care le ai sunt rezultatul gândurilor pe care le lași să se rotească în mintea ta. Ia-ți timp nu doar să te gândești sporadic la Dumnezeu, ci fă-ți spațiu să te gândești la Cine este El ca Persoană, la ce face și cum face El lucrurile. Exersează-ți admirația și recunoștința. Fiecare dintre noi avem nevoie de ceva care să ne fascineze. În absența cuiva pe care să venerăm, care să ne încânte profund, suferim și ne consolăm cu plăceri minore.
Marcu ne relatează cum ucenicii erau îngroziți în timpul unei furtuni pe mare (Marcu 6:45-52). Isus potolește furtuna și lucrul acesta îi uimește nespus de mult. Marcu spune că erau atât de plini de uimire când a potolit furtuna, pentru că „nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită” (Marcu 6:52). Ucenicii tocmai veneau de pe munte, unde a avut loc înmulțirea pâinilor, dar cu toate că ei, cu mâinile lor au împărțit cele cinci pâini și au strâns la final 12 coșuri cu firimituri, nu și-au dat seama că au trăit o minune. Nu au înțeles că Isus înmulțea pâinile și hrănea miraculos mulțimile, că are puterea aceasta.
Când ești plin de teamă, nu cumva și inima ta este imună la minunile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine în trecut? Nu cumva ai trăit și tu minuni pe care nu le-ai înțeles, nu le-ai observat, pe lângă care ai trecut fără să te oprești să te gândești o clipă: stai puțin, Cine putea să potrivească lucrurile în felul acesta? Cine a făcut să am hrană și adăpost, protecție și ajutor? Oprește-te asupra acestor gânduri și întreabă-te ce însemnătate au pentru tine și cum ai putea să îți menții inima preocupată de lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine.
Mă bucur că exiști!
