Uneori ai vrea să fii altfel. Mai domol și chibzuit sau mai îndrăzneț și mai cu inițiativă. Te uiți la alții cum se descurcă de ușor iar ție, ai senzația, că nimic nu îți iese din prima. Pentru totul trebuie să desțelenești terenuri noi, să depui efort, să transpiri.
Dumnezeu îți spune că te-a croit după un prototip unic care exista în inima Lui. Că a gândit fiecare particularitate, fiecare dar și fiecare cusur, ca să te ajute să îndeplinești un scop înalt pentru viața ta, spre gloria Lui. Nu ești „defect”, nu ești în plus, nu ești mai slab decât alții, nu ești inutil. Dumnezeu ți-a dat toate particularitățile, trăsăturile cu un scop precis. Nu era nevoie să fii nici mai frumos, nici mai talentat decât ești ca să împlinești chemarea pentru viața ta.
Moise se plângea că e bâlbâit și că nu poate împlini chemarea înaltă pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Domnul îi răspunde: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?” (Exod 4:11). Defectele lui nu sunt întâmplătoare, în spatele fiecărei limite pe care o are, este intenționalitate. Dumnezeu a vrut ca Moise să fie așa, pentru ca atenția oamenilor să nu fie distrasă de o personalitate cu un discurs fermecător, ci să creeze spațiu pentru a se vedea Cine este Dumnezeu – singura informație, singura cunoaștere care salvează de la moarte. Este ceea ce afirma și Pavel: „Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur” (1 Corinteni 2:3).
Limitele tale sunt vitrine pentru ca oamenii din jurul tău să-L vadă pe Dumnezeu care transformă imposibilul în posibil și crează o lume minunată dintr-un pustiu.
Mă bucur că exiști!
