Astăzi te invit să pășești alături de doi ucenici care plecau din Ierusalim spre Emaus. Hristos a înviat, însă în inimile lor încă era întuneric, necredință, doliu. Nu credeau, nu înțelegeau, erau dezamăgiți. Hristos, în perspectiva lor trebuia să se poarte altfel. Ar fi trebuit să oprească crucificarea, să facă o minune vizibilă prin care să-și demonstreze identitatea. În niciun caz să moară atât de umilitor ca El. De ce n-a salvat situația. De ce totul s-a sfârșit așa.
Și tocmai atunci… Isus li s-a alăturat pe drum. Dar ei nu L-au recunoscut. „Pe când vorbeau și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei” (Luca 24:15).
Câteodată e așa și cu tine. Ai inima grea. Nu înțelegi de ce a permis Dumnezeu să se întâmple ce ai trăit. Ai așteptat un alt final. Ai așteptat o minune. În mijlocul confuziei, a supărării tale, El merge alături de tine. Îți tâlcuiește Scripturile, cu răbdare, discret, te așteaptă să pășești alături de El așa cum ești, cu inima grea. Poate nu-L recunoști acum. Nu-L simți. Dar El e acolo. La fiecare pas, cu tine. Îți ascultă întrebările. Nu te ceartă. Nu grăbește pașii. Nu-ți arde etapele maturizării tale. Te lasă să vorbești, să-I spui durerea ta dar la un moment dat, inima ta se încălzește, ochii se deschid, revelația pătrunde în adâncul ființei tale și îți dai seama că El era cu tine tot timpul.
Cei doi ucenici se întrebau: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32) Așa te vei întreba și tu uimit când îți vei da seama cât de prezent, cât de aproape ți-a fost, cât de mult a intervenit, în perioada ta de pustiu și confuzie.
Uneori nu ai răspunsuri, dar ai o Prezență. Ai un Dumnezeu care pășește alături de tine, până când inima ta Îl recunoaște.
Astăzi este cu adevărat Sărbătoare. Este ziua în care Hristos vrea să îți încălzească din nou inima. Să-ți amintească că n-ai fost niciodată singur.
Mă bucur că exiști!
