‘Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.’ (Biblia, Psalmul 1:1-3)
În săptămâna aceasta, aș vrea să începem să studiem psalmul 1.
Știai că primul cuvânt al Psalmilor este „fericit” în limba ebraică, și că prima predică a lui Isus a început cu echivalentul grecesc al aceluiași cuvânt, care înseamnă „fericit” sau „binecuvântat”?
Isus, în Predica de pe Munte, a spus: ‘„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!”’ (Biblia, Matei 5:3-4)
Definiția cuvântului „fericit” în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) este: „care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească”.
Dumnezeu dorește ca tu să fii fericit și mulțumit, nu numai aici pe acest pământ, ci o veșnicie întreagă.
Isus este Cel care poate satisface cele mai profunde dorințe ale inimilor noastre. El este singurul care poate aduce adevărata fericire.
În Cuvântul Său, Domnul ne învață cum putem fi cu adevărat fericiți. Vom analiza în detaliu acest concept ilustrat în Psalmul 1 în zilele următoare.
Dar, astăzi, aș vrea să te oprești și să meditezi la acest adevăr: Dumnezeu nu vrea ca tu să te simți mizerabil și nenorocit. EL este interesat de fericirea ta. De fapt, este singurul în stare să ți-o dea.
Mă bucur că exiști!
