Uneori epuizezi toate soluțiile, toate variantele, medicii, persoanele, resursele, rugăciunile, rețetele, tot, tot ce ai știut, tot ce ai putut ai făcut. Și totuși acel sentiment al neputinței, acea căutare intensă după încă o variantă care ți-a scăpat, ceva ce ai mai putea totuși adăuga, îți apasă inima.
Dumnezeu vrea să abandonezi poverile în prezența Lui și să nu le mai aduci înapoi înăuntru. Uneori, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să nu mai faci nimic. Asta presupune capitulare în fața Cuiva mai puternic decât tine, în stare să rezolve ceea ce eforturile tale nu au reușit. Înseamnă o recunoaștere interioară că soluțiile există în afara ta, dincolo de limitele tale, în spațiul pe care Dumnezeu îl poate guverna.
Profetul Ieremia spunea: „Așa vorbește Domnul: «Luați seama, în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului” (Ieremia 17:2). Cu toate că avertismentul se referă la poveri fizice și munci pe care poporul Israel nu trebuia să le presteze în ziua Sabatului, Pavel reia tema Sabatului mai târziu și ne spune că noi am fost invitați să trăim în odihna Sa, să nu mai purtăm poveri pe care El le-a purtat dar noi continuăm să aducem poveri înăuntru inimii noastre, după ce le-am aruncat asupra Lui.
Ce să faci când nu mai știi ce să faci? Așteaptă-L pe Domnul să lucreze. Anticipează modul minunat în care El va rezolva problemele pe care i le-ai încredințat. Refuză să te mai îngrijorezi și să mai aduci povara înapoi în inima ta. Repetă-ți: am abandonat această problemă în Mâna Domnului și refuz să mai îmi încarc mintea și inima cu ea. Am încredere că Dumnezeu poate să facă mai mult decât mi-aș fi imaginat eu.
Dumnezeu să umple inima ta de pace și încredere!
Mă bucur că exiști!
