Sunt adevăruri pe care nu le poți înțelege decât când treci prin anumite situații. Sunt realități pe care nu le poți vedea până nu ajungi în anumite cotituri ale vieții.
Iov ajunge într-un astfel de punct, după ce pierde tot – copii, sănătate, avere, prieteni statut, susținerea prietenilor, respectul comunității. Rămâne cu mintea întreagă ca să frământe dialoguri despre sensul suferinței. Iov este dezamăgit de Dumnezeu. A făcut tot ce i-a stat în putință – a trăit în moralitate, a fost generos cu cei defavorizați, atent la închinare, chibzuit și cumpătat. Iov aștepta protecție și binecuvântare în schimbul moralității și ascultării Lui. În schimb a primit altceva. O suferință de nedescris. Dar suferința lui nu a fost altceva decât platforma de pe care a reușit să Îl vadă pe Dumnezeu cum nu L-a mai văzut vreodată. La finalul experienței sale, Dumnezeu îi vorbește lui Iov, și pentru prima oară, el vede ce nu putea vedea altfel nicidecum. El spune: ”am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep. (..) Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:3-5).
Dacă întreaga suferință, oamenii și lucrurile care i-au provocat durere nu au fost altceva decât scenariul pentru marea revelație, cea mai importantă cunoaștere, care schimbă prezentul și eternitatea cuiva?
În etape diferite ale vieții aștepți răspunsuri diverse – ai examene pe care trebuie să le iei, relații fragmentate, probleme de sănătate sau financiare, un serviciu, un partener de viață, o locuință, un copil rebel. În timp ce ești copleșit de durerea experienței tale, aș vrea să nu ratezi adevăratul beneficiu al experienței tale. Cine este cu adevărat Dumnezeu? Caută să îl auzi, să îl descoperi pe El. Se va lăsa găsit de tine.
Mă bucur că exiști!
