Poate că a fost și pentru tine o vreme în care îți plănuiai lucruri mari și aveai vise despre cum îți vei face casa, cum te vei duce peste mări și țări, cum va arăta familia ta, despre lucrurile mari pe care le vei face. Acum când te uiți în urmă, îți dai seama că a fost atât de mare prețul pe care l-ai plătit încât te întrebi dacă a meritat. Cât te-ai mai frământat, cât ai alergat de nebunește, cât te-a durut, cât te-a înstrăinat. Ai plătit cu sănătatea și cu liniștea ta totul.
Astăzi te întâlnești cu Solomon, omul care a avut totul. El îți împărtășește sentimentul de gol și inutilitate. Iată ce spune: „Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini și livezi de pom (…) Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea. (..) Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare. Și încheie: Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare” (Eclesiastul 2:5-18). Momentul în care realizezi că efortul tău, succesul tău nu a adus bucuria scontată, este deprimant. Nimic din ce ai realizat de fapt nu te definește.
Nimic nu te împlinește pentru că nimic din ce e creat nu e făcut să te împlinească. Nici oamenii nici lucrurile. Ai aflat și tu că toate sunt degeaba. Dumnezeu te împlinește și El îți dă ceea ce ai nevoie cu adevărat. Cu inima plină, poți munci, dărui, investi, dintr-o atitudine de preaplin. Oferi pentru că ai primit, nu ca să obții ceva în schimb. Oferi pentru că ești plin, săturat de bunătatea lui Dumnezeu. Isaia spune:„Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi” (Isaia 26:12). Observi diferența? Dintre efortul lipsit de satisfacție de a atinge un standard care niciodată nu poate fi atins și munca susținută de încrederea că oricât de puțin ar fi ceea ce oferi, este suficient ca Dumnezeu să-Și împlinească obiectivele pentru tine.
Primește pacea pe care a pierdut-o Solomon. Dă tot ce poți, dar cu încrederea că Dumnezeu va completa, amplifica, spori tot ce faci tu ca să obții ceea ce nu poate fi pierdut niciodată.
Mă bucur că exiști!
