Ai fi așteptat mai mult de la tine. Ai fi vrut să ajungi mai sus. Ai fi vrut să fii în stare să spui nu. Ai fi vrut să nu ratezi oportunități, să poți să te ridici cu demnitate dintr-o situație din care ar fi trebuit să pleci demult. Lista lucrurilor cu care te cerți te apasă, te doare.
De data aceasta, lângă tine se așează David, împăratul care a pus pe fugă dușmanii lui Israel, care a înfruntat uriașii, care a avut înțelepciune, tărie de caracter în atâtea confruntări cu Saul. David îți spune că știe ce simți atunci când ești dezamăgit de tine însuți, de falimentul tău. Și știe că atâta vreme cât porți cearta asta interioară cu tine însuți, te doare fiecare celulă, fiecare ungher de suflet: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate” (Psalmul 32:3). Mustrările de conștiință, eșecul personal, dezamăgirea de sine, rușinea, vinovăția, i-au topit oasele. Dar el nu se oprește aici, îți împărtășește cum a ieșit din situația aceasta: „Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” (Oprire) Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:5). Finalul psalmului 32 este triumfal. Vorbește despre bucurie, reabilitare totală, iertare deplină din partea lui Dumnezeu. Pune în propriul tău psalm durerea și dezamăgirea ta și primește iertarea deplină. Dumnezeu promite că te iartă. Iartă-te și tu. Promite să te ajute dacă accepți ajutorul Lui. Ai încrederea că este bun și capabil să te ierte și să te ajute să ieși din starea aceasta.
Când ești dezamăgit vorbește sincer și deschis despre asta cu Dumnezeu.
Mă bucur că exiști!
