Uneori te întrebi ce rost are viața aceasta. Durerea este prezentă în orice lucru pe care îl atingi. Fie că sunt pierderi pe care le-ai suferit, fie sunt vise care s-au spulberat, te întrebi ce sens are o viață trăită cu atât de mult suferință. Alături de tine se așează Iov, care îți spune că știe gustul acestei întrebări, știe ce simți când viața ta pare inutilă. Și el se întreba: „pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă și viață celor amărâți la suflet” (Iov 3:20). Întrebarea cărții lui Iov este „de ce”. Iov vede absurdul, inutilitatea suferinței, lipsa de explicație a răului. Se poate că și tu te întrebi de ce trebuie să treci prin ceea ce treci. Iov a primit răspunsul din partea lui Dumnezeu, însă nu la întrebarea pe care a pus-o, ci la cea la care avea nevoie disperată de un răspuns. Iov a primit revelația a Cine este Dumnezeu și aceasta a reconfigurat toate sensurile experienței sale.
În perioada aceasta grea, Iov ți-ar spune să îți schimbi întrebarea. Nu de ce, ci mai degrabă Cine. Cine ești Tu Doamne?
Îți las rugăciunea unui călugăr, Vasilios Godikakis, pe care aș vrea să o citești de câteva ori și să te gândești la ea:
„Nu vreau, nu doresc să trăiesc mult. Vreau să trăiesc cu Tine. Mult, viu și nesfârșit ești Tu. Vino și fă voia Ta întru mine. Vino când vrei și când socotești Tu. Vino ca o adiere, ca o binecuvântare, dacă socotești astfel. Vino ca un fulger al încercării și arde-mi ființa, dacă crezi că așa trebuie. Știu că ceea ce va urma vizitei Tale, în orice fel ai veni, va fi ceea ce îmi doresc cel mai adânc, ceea ce nu pot exprima și găsi nicăieri altundeva în afară de Tine. De aceea, pe Tine Te caut și aștept. Sunt dezamăgit de mine însumi. Numai Tu rămâi. Și vin la Tine, doctorul, luminarea și sfințirea sufletelor și trupurilor. Vin bolnav, cum sunt, și îmi încredințez Ție toată viața și nădejdea mea”.
Mă bucur că exiști!
