Uneori, în mijlocul unei mulțimi poți să te simți foarte singur. Ceea ce trăiești și ceea ce comunici sunt două realități diferite. Și asta pentru că ceea ce trăiești nu poate fi împărtășit pur și simplu ci ai nevoie de timp, de încredere, de oameni care să îți înțeleagă limbajul. Și atunci, vorbești cu cei din jurul tău de toate, mai puțin ce contează cu adevărat pentru tine. Biblia spune că: „De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită”, Proverbe 14:13. În perioada aceasta se vorbește mult despre bucurie, cadouri, sunt multe evenimente. Zgomotul exterior nu reușește să reducă vocea interioară care îți spune că ai nevoie de mai mult. Ai nevoie ca bucuria să inunde înăuntru fiecare cămară a inimii tale.
Să știi că atunci când crezi că ai rămas singur, te înșeli. Momentele de solitudine sunt adevărate porți deschise prin care Cerul poate coborî în tine. Absența celorlalți te invită să te apropii de adevărata Sursă. Îți lasă loc să îți pui întrebări dureroase și te ajută să descoperi valoarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Uneori, Dumnezeu te invită să pășești în încăpere cu El, ca să puteți vorbi doar voi doi. Nu te simți abandonat, ci mai degrabă valorifică aceste momente ca să auzi mai bine ceea ce contează cu adevărat. Cine ești în absența celorlalți, a rolurilor pe care le joci în familie, în biserică, la serviciu? Cine ești tu atunci când elementele care îți dau confort și siguranță nu mai sunt? Cine susține viața ta? Ce alimentează vitalitatea ta?
E o perioadă în care poți conștientiza mai mult cât ești de iubit. Mă rog să auzi aceasta.
Mă bucur că exiști!
