Îngerii au cântat pe câmpia Betleemului: ”slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14).
Se pare că slava lui Dumnezeu și pacea între oamenii plăcuți Lui sunt strâns legate. Pacea exterioară, în relațiile cu ceilalți, este rezultatul unei împăcări interioare. Relațiile noastre nu sunt perfecte și asocierea dintre pace și slava lui Dumnezeu, ne dă un sentiment de neliniște. Hai să vedem ce se ascunde în spatele lui.
Pacea coboară de îndată ce păcatele au fost iertate, vinovăția a fost înlăturată și ai devenit plăcut lui Dumnezeu. Cuvintele nu reușesc să descrie suficient sentimentul de ușurare când povara păcatelor este ridicată. Păcatele noastre sunt intolerabile, imposibil de așezat în prezența lui Dumnezeu. Atunci când ești iertat prin Hristos, nu te mai separă nimic de prezența Lui, niciun reproș, nicio acuzație. „Acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului” (Romani 8:1).
Dacă știi că lui Dumnezeu îi place de tine, nu mai ai nimic de demonstrat nimănui. Dacă El se declară satisfăcut cu cine ești, guști o împăcare adâncă, fără egal și aceasta se resfrânge în relațiile cu ceilalți. Nu întotdeauna oamenii te înțeleg, nu întotdeauna îți răspund cum te-ai aștepta, însă indiferent de răspunsul lor, tu poți exprima pacea lui Dumnezeu. Ești o persoană iertată de care Dumnezeu Însuși se declară mulțumit. Aceasta este adevărata pace. Trăiește și exprimă adevărul acesta.
Mă bucur că exiști!
