Când ești agitat, stresat, frământat uiți să mănânci. Treci sumar peste Scriptură, ai niște gânduri răzlețe despre Dumnezeu și acestea aduc cumva de departe a rugăciune. Rostești cunoscutele cuvinte de rugăciune dar inima și mintea îți sunt departe. În furtună slăbești.
Pavel se găsește în mijlocul unei mări învolburate, într-o furtună primejdioasă împreună cu 276 de oameni, într-o luptă aprigă pentru viața lor. Dar în mijlocul crizei, Pavel intervine și le spune celor care erau împreună cu el că Dumnezeu l-a anunțat că vor ieși cu bine din furtuna aceasta, pentru că el trebuie să se înfățișeze înaintea Cezarului. Pavel devine punctul de reper în criză: le spune să nu plece din corabie ca să nu moară și îi îndeamnă să mănânce, pentru că, textul ne spune că oamenii nu mâncaseră de multă vreme. „Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură.” (Faptele Apostolilor 27:33). Pentru cei din corabie a mânca era echivalent cu a trăi: „De aceea, vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun păr din cap.” (Faptele Apostolilor 27:34).
Nu te-ai gândit că e atât de important când treci prin criză să te hrănești? Să iei Scriptura și să nu o lași până nu îți vorbește cu adevărat. Să stai liniștit până când inima se liniștește și vocile care te acuză, te amenință, te tulbură, tac, și singura voce care se aude șoptit dar distinct în tine este vocea Duhului Sfânt. Viața ta depinde de această conectare.
Chiar acum, te rog, precum Pavel pe cei din corabie, să nu întrerupi momentul acesta și să îl lași pe Domnul să hrănească inima ta tulburată.
Mă bucur că exiști!
