Știai că mirosul reușește să ne amintească cel mai bine un moment, o persoană, o experiență? Este uimitor modul în care creierul stochează informații și reușește să îți reconstruiască un cadru folosindu-se de acest simț. Mirosul mâncării mamei tale, soluția de ras a tatălui tău, casa proaspăt zugrăvită în care te-ai mutat. Mirosurile poartă în ele o poveste complexă care îți stârnesc emoții adânci.
Apostolul Pavel ne spune că „noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii” 2 Corinteni 2:15. Cum ar fi putut să îți explice mai bine Dumnezeu, despre ce își amintește atunci când te privește. Miroși a Hristos, a Cer, a ascultare, un parfum al umilinței, tenacității. Miroși a Dragoste, a Adevăr, a Viață.
Dacă dragostea ar avea gust, cu ce ai asocia-o? Dacă ar avea textură și ai putea să o atingi? Dacă ar avea miros? În amintirile noastre, sentimentele noastre profunde și bune au mirosul proaspăt și dulce al primelor căpșuni strivite în cerul gurii, a pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor, a haine proaspăt uscate în vântul din grădină.
Înaintea lui Dumnezeu tu miroși a Hristos. O mireasmă care îi produce plăcere și care îi amintește de cea mai dragă persoană din Univers – Fiul Său.
Mă bucur că exiști!
