Dacă citești rândurile acestea, dacă le înțelegi și crezi, o faci pentru că Dumnezeu ți-a dat ocazia să le auzi, ți-a dat puterea să le înțelegi și ți-a dat și darul de a le crede.
Isus, într-o zi toridă, stătea de vorbă cu o femeie la o fântână din Samaria (Ioan 4:1-40). Nu pare nimic ieșit din comun pentru noi, însă pentru acea vreme era. Femeia aceasta avea o reputație proastă. Avusese cinci soți și acum trăia cu un bărbat cu care nu era căsătorită. Avea o apartenență etnică și religioasă controversată. Samaritenii erau un fel de amestec de sânge și credințe pâgâne. Mai mult, era femeie, într-o cultură care oferea prea puțin credit și drepturi femeilor. Isus nu stă la taifas cu ea ci I se descoperă. Fiecare afirmație este explicită, îi spune: Cine este? De ce a venit? Cum să se închine? Ce este surprinzător este că ei i se descoperă clar, simplu în timp ce fariseilor le vorbește în doi peri, le răspunde în pilde greu de înțeles; când ei cer semne, El le oferă semnul cu dărâmarea Templului în trei zile. Nici ucenicii nu pricepuseră ce vrea să zică cu adevărat, decât după Învierea Lui. Dar cu această femeie, cu o reputație proastă, e altfel. I se descoperă clar și face din ea purtătorul de cuvânt în toată cetatea.
Care sunt criteriile după care alege Dumnezeu oamenii? Cu siguranță nu cele pe care le-am socoti noi demne de luat în seamă – competențe, familie, moștenire genetică, comportament ireproșabil în public.
Nu am pretenția că înțeleg modul de lucru al lui Dumnezeu, dar principiul alegerii în situația aceasta este că El alege oamenii care caută Adevărul, în detrimentul celor care socotesc că le știu pe toate. El alege să lucreze prin oameni neînsemnați care își recunosc eșecul, mai degrabă decât prin cei care se socotesc perfecți. Mai mult, El alege să le arate calea celor care se socotesc nevrednici de ea decât celor care consideră că merită să umble pe ea.
Aș vrea să nu încetezi niciodată să cauți răspunsurile și Adevărul în Dumnezeu până nu îl vei cunoaște deplin, când te vei întâlni cu El față în față. Să nu încetezi niciodată să fii curios, interesat, pasionat, copleșit de ceea ce oferă El. Să menții acea receptivitate față de ce are El să spună, precum un copil pregătit mereu să mai pună o întrebare.
Mă bucur că exiști!
