Sunt rugăciuni pe care le-ai rostit de ani de zile și nu s-a întâmplat nimic. Sunt eforturi continue prin care ai încercat să clădești relații și să schimbi comportamente greșite, prin puterea exemplului tău bun. Sunt lacrimi pe care le-ai vărsat pe ascuns. Sunt goluri pe care ai învățat să le accepți, sunt dureri cu care te-ai deprins să trăiești. Din tot ce ai trăit, cel mai dificil ți-a fost să trăiești cu tăcerea, cu absența unui răspuns la rugăciunile tale, din partea lui Dumnezeu. Ai sperat, ai crezut, ai făcut tot ce a ținut de tine și ești confuz pentru că nimic din ce ai făcut nu a adus o schimbare în situația ta. Totuși, ceva se întâmplă chiar și atunci când ai sentimentul că nu se schimbă nimic.
Atunci când un ovul uman este fecundat, o nouă viață este adunată în mica celulă. Toți cromozomii se aliniază și cuprind destinul unei ființe umane. În acei cromozomi este încrustată toată informația despre persoana care se va naște. Va fi un băiat sau o fată, e stabilită deja culoarea ochilor, a părului și chiar mai mult, dincolo de particularitățile fizice, Biblia spune că ”pe când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Toate aceste informații, într-o celulă-ou invizibilă ochiului omenesc, despre care încă niciun om nu știe nimic. Și vor trece zile și nopți până când mămica va afla de existența lui și luni de zile până îl va putea ține în brațe. Chiar dacă nu vezi nimic, un destin se țese, ceva sacru, cu destin etern se formează.
Când ai senzația că nimic nu se întâmplă, ei bine, crede că Dumnezeu țese viața și că imaginea de ansamblu este mult mai amplă decât o poți măsura tu. Un Dumnezeu bun și iubitor, suveran și suficient de puternic ca să facă ce își propune.
În anii de așteptare când nimic nu se mișcă, această situație statică este doar în aparență la fel. În realitate, tu te schimbi. Inima ta se rotunjește cu răbdare, înveți la ce să renunți și pentru ce să continui să lupți, ce rămâne și ce trebuie să dispară.
Când în aparență nu se schimbă nimic, în lucrurile profunde care rămân, se schimbă tot ce trebuie.
Mă bucur că exiști!
