„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (Ioan 16:12), le spunea Isus ucenicilor. Erau la finalul celor trei ani și jumătate de umblat împreună. Au văzut minunile, au mâncat pâinile înmulțite, au auzit pildele și interpretarea lor, și-au pus capul pe pieptul Mântuitorului. Dar totuși, încă nu puteau înțelege totul. Nu era vorba că Isus nu ar fi vrut să le explice mai mult, ci doar că ei nu aveau capacitatea de a primi și integra mai multă informație. Înțelegi cât poți trăi. Un copil nu are gândirea abstractă, el înțelege concepte simple prin intermediul poveștilor, care trebuie repetate de mai multe ori. Ucenicii au văzut repetate minunile, chemările Împărăției plasate în diverse parabole, dar încă nu puteau înțelege mai mult.
Cum se leagă aceasta afirmație de experiența ta? Și tu ai zone inexplicabile din istoria ta pe care nu știi unde să le așezi. Dumnezeu este bun, atotputernic și totuși îngăduie ca tu să treci prin durerea pe care o simți. Nu găsești explicația, nu afli sensul. Deocamdată. Este nevoie de maturizare și de alte concepte pe care să le deprinzi ca să înțelegi de ce a trebuit să treci pe unde ai trecut.
Îți înțelegi altfel copilăria după ce ai devenit părinte. Privești altcumva la o clasă, după ce ai devenit profesor. Pe măsură ce te așezi în locuri noi, vei vedea mai mult, mai departe, mai complet.
Nu este vorba că Dumnezeu nu vrea să îți spună acum de ce, ci că încă nu poți „duce”.
Ai răbdare. Într-o zi, vei știi totul și te vei bucura adânc.
Mă bucur că exiști!
