Sunt atâtea momente în care mergi în virtutea inerției, fără să conștientizezi prea mult ce ți se întâmplă. Uneori, de abia când pierzi un lucru sau o persoană realizezi ce ai avut. De abia când se încheie o etapă îi înțelegi dimensiunea. De abia, după ce a trecut durerea, i-ai priceput sensul. Dintre toate tipurile de cunoaștere, să fii alert și conștient de tine însuți este una din cele mai folositoare.
Fiul risipitor și-a venit în sine și și-a dat seama de belșugul din casa tatălui. Fiul cel mare nu vedea nimic (Luca 15:11-24).
Isus îi certa pe Farisei și le spunea că sunt orbi și că nici măcar nu conștientizează aceasta (Ioan 9:41).
Când ești orbit și împietrit nici măcar nu știi că ești așa.
Este posibil ca ochii tăi să nu vadă ceea ce este atât de evident? Este posibil să auzi constant un mesaj plin de dragoste și speranță, față de care să nu rezonezi deloc? Oprește-te din iureșul gândurilor tale și întreabă-te: ce vrea Dumnezeu de la mine în situația aceasta? Este cel mai important lucru la care trebuie să ai răspuns.
Roagă-te împreună cu mine: „Doamne, ajută-mă să văd și să aud tot ceea ce este important pentru ca să trăiesc viața din belșug cu tine. Dezgheață-mi emoțiile, desfundă-mi urechile, ascute-mi simțurile și mintea ca nu cumva să trec pe lângă lucrurile Tale sfinte, fără să mă-nfior și să cred. Ajută-mă să pricep care este perspectiva ta și să mă privesc pe mine și pe ceilalți din prisma ta. Ajută-mă să trăiesc conștientă de ce primesc și ce pot să dau. Amin.”
Mă bucur că exiști!
