Dumnezeu cunoaște foamea ta. Când te-a modelat cu palmele Lui știa fiecare ungher al ființei tale. Tot ceea ce ești și tot ceea ce aspiri să devii. A pus în tine visuri și doruri pe care știe cum să le împlinească. Foamea după El, după semnificație, după Adevăr.
În Joia Mare, Hristos stă la masă cu ucenicii Lui și frânge simbolic pâinea explicându-le ca de fapt se frânge pe Sine Însuși pentru ei. Acesta este punctul de intersecție dintre noi și El. Durerea. Păcatul doare și frânge, rupe, separă, înstrăinează. Avem nevoie de Hristos ca să ne întâlnească în punctul cel mai dureros, al recunoașterii falimentului nostru, ca să putem fi reabilitați, înnoiți. După hrana aceasta tânjește lăuntrul nostru. Vrem să redevenim imaculați, perfecți, ca în ziua creației.
Într-o zi ca aceasta Hristos ne invită în atmosfera caldă a comuniunii cu Sine. Ne cere în schimb căința de păcatele noastre și promite să ne ia stinghereala și rușinea ca să le înlocuiască cu integritatea și onoarea de a fi ai Lui.
Nu mai trebuie să umbli golit de sens și flămând niciodată. Ești invitat la această masă bogată și îmbelșugată.
Mă bucur că exiști!
