Astăzi, în ziua de Crăciun, aș dori să îți împărtășesc un text scris de Max Lucado, un autor pe care îl apreciez și îl admir.
”Dumnezeu intrase în lume ca un prunc.
Dacă cineva ar fi avut șansa să ajungă la grajdul oilor la marginea Betleemului în acea dimineață, ce scenă ciudată ar fi văzut? Staulul duhnea, cum duhnesc toate grajdurile. Duhoare de urinã, bãlegar, și putoare înțepãtoare de oi plutea în aer. Pãmântul era tare, iar paiele puține. Din tavan coborau pânze de păianjen, iar un șoarece alerga strãbãtând podeaua mizerabilã. Un loc mai umil în care sã se nascã, nici cã se putea gãsi.
Isus arăta ca orice altceva, dar nu ca un rege. Fața lui era roșie și stafidită. Strigătul său, deși puternic și sănătos, era încă strigătul neputincios și pătrunzător al unui bebeluș. Acest bebeluș străpunse cu vederea universul. Aceste zdrențe care îi țineau de cald erau hainele eternității. Camera de aur a tronului fusese abandonată în favoarea unui staul murdar de oi.
Momentul acesta a fost ca niciun altul. Căci prin acel segment de timp s-a produs un lucru spectaculos. Dumnezeu a devenit om. În timp ce creaturile pământului umblau inconștiente, Dumnezeirea a sosit. Raiul s-a deschis și L-a așezat pe Cel mai de preț, într-un pântec uman.
Atotputernicul a devenit într-o clipă vulnerabil. Cel care era Duh a devenit ușor de străpuns. Cel care era mai mare decât universul a devenit embrion. Și Cel care susține lumea cu un Cuvânt, a ales să fie dependent de hrana unei tinere fete.“
Ce bine scrie Max Lucado, așa e? Cât miracol ascunde Crăciunul. Mă rog să îl cunoști și să îl trăiești din plin.
Dacă nu ai ascultat piesa acesta, te invit să o asculți acum: Alin si Emima Timofte – E sărbătoare
Îți doresc un Crăciun fericit, pacea lui Dumnezeu să fie peste tine și El să te binecuvânteze!
Mă bucur că exiști!
