Ai așteptat, te-ai rugat, ai crezut și totuși răspunsurile întârzie. Lucruri vin peste tine, însă nu așa cum te aștepți. Te doare, nu înțelegi, simți mânie, confuzie. În astfel de momente este atât de important ce spui. Reacția ta la durere vorbește despre maturitatea ta. Ești ispitit să spui câte și mai câte.
Oprește-te și lasă ca Duhul lui Dumnezeu să îți vorbească. Dacă îndoielile lui Zaharia nu l-ar fi împins să ceară semne, Îngerul nu ar fi trebuit să îl amuțească. Tăcerea ta vorbește despre încredere în Cine este Dumnezeu și ce a făcut până acum pentru tine. Este o declarație, un act de închinare.
Chiar dacă pare imposibil să se mai întâmple ceva bun, nu îți pierde speranța. Așteaptă în liniște răspunsul Domnului. În mijlocul foametei din timpul asediului Samariei, slujitorul împăratului spune atunci când Dumnezeu promite că a doua zi vor avea hrană din belșug: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” (2 Împăraţilor 7:2).
Oprește-te din a le răspunde tuturor celor care te înțeapă și te critică. Isus spune să nu arunci mărgăritarele porcilor. (Matei 7:6). Unele cuvinte chiar dacă sunt bune, nu trebuie risipite.
Și Isus a tăcut în fața lui Pilat. Nu pentru că nu avea răspunsuri, ci tocmai pentru că le avea, însă nu voia ca răspunsurile Lui să împiedice planul lui Dumnezeu de a se oferi ca jertfă.
Înțelege când trebuie să oferi răspunsuri clare și ferme și când aceste răspunsuri sunt de prisos.
A-ți înfrâna limba este una din cele mai importante forme de autocontrol. E un mod de a-L onora pe Dumnezeu și a declara, fără vorbe, că El este în stare să îți ofere ceea ce nimeni nu e în stare, că poate să te apere în fața celor mai disprețuitori oameni, că este mare și bun și că nu va renunța la tine. Tăcerea ta devine cel mai autentic act de închinare.
Mă bucur că exiști!
