Un părinte își aduce copilul bolnav ca să fie eliberat și vindecat. Ucenicii nu pot face nimic pentru el și în fața atâtor eșecuri, inima acestui tată a obosit să mai creadă. A făcut tot ce a crezut că este mai bine, așa cum numai dragostea unui părinte poate să facă și totuși, nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a îmbunătățit (Marcu 9:14-28). În mijlocul unei noi crize, tatăl îi spune Mântuitorului: „Dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne” (Marcu 9:22).
Ai ajuns și tu în momente în care simți că nu se mai poate face nimic? Ai ajuns în punctul în care ai făcut tot ce ai crezut că ține de tine și totuși, Dumnezeu nu a intervenit, situația nu s-a schimbat, nici după rugăciunile și postul tău, nici după toate câte le-ai mai făcut. Ai obosit să speri și să crezi. Când inima acestui tată a obosit să mai spere, Hristos îi remintește: „Tu zici: ‘Dacă poți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” (Marcu 9:23). Și tu ai nevoie să ți se reamintească același lucru: toate lucrurile sunt cu putință. Nu există imposibil pentru Dumnezeu, nu există prea grav, prea bolnav, prea distrus, prea jos, prea păcătos, nu există ceva ce El să nu poate vindeca, ridica, învia, restaura. Dacă ai obosit să speri și să crezi, atunci rostește rugăciunea acestui tată disperat: „Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24). Atunci când îți este atât de greu să mai speri, cere ajutor. Cere ajutor ca să poți crede.
Mă bucur că exiști!
