Știu cât de dificil este să continui să te rogi atunci când nu se întâmplă nimic în urma rugăciunii tale. Tăcerile Cerului sunt cel mai greu de îndurat. Însă, în timp ce aștepți răspunsul, ceva profund se schimbă în interiorul inimii tale. Tensiunea așteptării activează resorturi care altfel nu ar putea fi activate. Ce ai putea descoperi atunci când ești sfâșiat pe dinăuntru, când te simți abandonat, când nu înțelegi de ce ți se întâmplă toate astea?
Prima lecție este să înveți să nu te oprești, să înveți să te rogi cu perseverență și să fortifici astfel ”mușchiul” credinței tale. Dumnezeu cunoaște nevoile tale mai bine decât știi tu să i le spui în rugăciune. El nu are nevoie să i le enumeri. Tu ai nevoie să le verbalizezi. Atunci, de ce îți spune să te rogi și să nu te dai bătut?
Domnul Isus spunea să continuăm să ne rugăm și să nu ne lăsăm. El ilustra această determinare de a cere, printr-o pildă despre un judecător corupt care până la urmă a făcut dreptate unei văduve datorită insistenței ei ”supărătoare”. Cu cât mai mult, spunea El ”Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:7-8).
Dumnezeu îți spune să nu te oprești, să ceri în continuare pentru că El, spre deosebire de judecătorul corupt, El este drept, milos, iubitor și binevoitor față de tine. Dacă vei continua să te rogi, îți afirmi convingerea că El este bun, capabil să împlinească cererea ta, dornic să intervină în favoarea ta. Această perseverență va întări credința ta, mai prețioasă decât orice altceva ai cere în rugăciune.
În timp ce aștepți, nu te opri să te rogi, să crezi, să speri.
Mă bucur că exiști!
