Nu poți fi sărac cu un așa Dumnezeu. Nu la opulența bogaților mă gândesc, ci la belșugul din casa Tatălui. Bogații au nevoie de proprietăți ca să își consolideze identitatea și imaginea. Dumnezeu, care le are pe toate, nu are nevoie de nimic ca să își demonstreze identitatea.
În fiecare anotimp, Dumnezeu își schimbă înfățișarea pădurilor și a câmpiilor, își risipește frumusețea pe culmi, își măsoară ghețarii și își cunoaște adâncurile oceanelor. Aruncă o privire peste galaxii la mii de ani lumină de cunoașterea noastră. Deține totul, crează totul, susține tot ce vrea să rămână, face tot ce vrea cu totul, pentru că îi aparține. Cu un astfel de Dumnezeu vorbești. El este Tatăl tău. Cum poți fi sărac cu un astfel de Dumnezeu? David spune: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). Nu îți va lipsi nici cel mai mic lucru din ce vei avea nevoie ca să împlinești scopul pentru care ai fost creat. Dumnezeu le-a asigurat celor din pustie hrană, îmbrăcăminte, călăuzire, un popor de peste 1 milion de oameni, nomazi, într-un deșert, foști robi, nu proprietari de fabrici și firme.
Ție de ce ți-e teamă? Îți imaginezi că Dumnezeu nu cunoaște nevoile tale? Nu îi pasă de ce simți și trăiești tu? Tu ești al Lui și totul îi aparține. Așa cum i-a spus fiului cel mare din pilda fiului risipitor, îți spune și ție: „tu totdeauna ești cu Mine și tot ce am este al tău” (Luca 15:31). Tatăl tău îți oferă cu plăcere, cu generozitate, tot ce ai nevoie, cere-i cu credință și El îți va da din belșug, tot ce ai nevoie, ca să poți împlini cu bucurie ceea ce te cheamă.
Mă bucur că exiști!
