Fiecare etapă are avantaje și rigori. Fiecare anotimp își are frumusețea și lipsurile lui. În zilele caniculare tânjești după răcoare, în cele de iarnă ai vrea mai mult soare. Ți-ai dori mai multă stabilitate în zilele oscilante de primăvară și încă o săptămână de vacanță în cele de toamnă. În fiecare etapă din viață ai bune și rele, ca două șine de tren care merg în paralel. Când erai copil doreai să fii om mare, când ai ajuns tânăr să te căsătorești, când ai avut copii, ai tânjit după vremurile fără griji și stres când erai copil, când ai îmbătrânit, după zilele când îți era casa plină de copii și veselie.
Biblia spune: ”Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înțelepciune întrebi așa” (Eclesiastul 7:10). Există ceva în interiorul nostru care nu ne lasă să ne bucurăm de prezent și ne face să ne imaginăm fericirea și împăcarea într-o altă etapă, într-o altă formulă, diferită de ceea ce avem noi.
Nu din înțelepciune facem astfel. Înțelepciunea te îndeamnă să măsori binele pe care îl trăiești și să îl afirmi. Să te bucuri de zumzetul din casa ta și de liniștea împăcată a maturității, să prețuiești fiecare apus de soare, fiecare zâmbet de copil, fiecare gură de aer proaspăt. Recunoștința este muzica vieții. Cursa vieții este de scurtă durată, dă tot ce ai mai bun în fiecare etapă, prețuiește binecuvântările de astăzi.
Mă bucur că exiști!
