Există o dinamică a relațiilor, crești, închei o școală, te muți într-un alt oraș, te căsătorești și te detașezi de familia de origine, cunoști oameni noi. În șirul acesta al modificărilor, al apropierii, cunoașterii, distanțării există o singură relație constantă: relația lui Dumnezeu cu tine. Tu te poți înstrăina de El, sau îți poți propune să te apropii și să îl cunoști mai profund, dar El promite maximul în relație și îl și oferă. Nu există nimeni care să te cunoască mai bine, cu bune și rele, și care să te iubească mai deplin. Slăbiciunile tale nu îl dezamăgesc pentru că El știe ce să se aștepte de la tine. Tot ceea ce ești ca persoană, tot ceea ce întreprinzi este cunoscut și înțeles de Dumnezeu.
Cum te afectează aceasta?
Cel care are autoritatea și puterea de a judeca obiectiv viața, acțiunile, motivațiile tale îți este Prieten și Aliat și pledează pentru tine ca Apărător. Cel care care are puterea să răscumpere ce este pierdut, să reabiliteze ce este mort, să întregească ce este frânt, este Cel mai bun Prieten al Tău – Hristos. Cel care are dreptul să te certe, te apără. Aceasta este speranța împăcării: o împăcare universală – cu Dumnezeu, cu tine însuți, cu toți cei din jur. Biblia spune: ”Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării;” (2 Corinteni 5:18).
Această poveste a împăcării trebuie trăită și împărtășită, este o slujbă cu normă întreagă. Nu mai poți trăi certat cu nimeni, nici măcar cu tine însuți. Ești chemat să ierți, să accepți să trăiești ca un om iertat, nu perfect.
Mă bucur că exiști!
