Uneori te simți strivit de povara responsabilităților tale. E mult prea sus unde trebuie să ajungi, iar tu oricât te-ai ridica pe vârfuri, îți dai seama de limitele tale. Asemenea lui David te tânguiești și tu: „De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită și zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!” (Psalmul 61:2). Uneori te simți mic, neajutorat. Ai avut experiențe care te-au echipat pentru o grămadă de situații, dar ceea ce trăiești este ceva nou. Rețetele vechi nu mai funcționează.
Așa a fost și cu poporul Israel înainte de a intra în Canaan. În urma raportului celor 12 iscoade, s-a simțit copleșit. Cucerirea Canaanului era imposibilă – nu aveau experiența războiului, nu aveau arme și instruire, s-au simțit mici ca niște lăcuste, în comparație cu uriașii Canaanului. Dar câteva capitole mai încolo, citim în cartea Numeri cum împăratul Moabului, Balac era îngrozit de poporul Israel și îl cheamă pe un șaman, Balaam ca să blesteme poporul ce părea de neoprit. Balaam de trei ori încearcă să îl blesteme și de fiecare date blestemele se transformă în binecuvântări. Iată cum este privit poporul Israel de Dumnezeu: „El nu vede nicio fărădelege în Iacov, Nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui” (Numeri 23:21). Noi știm derapajele, cârtirile poporului. Dar ispășiți de jertfe, Dumnezeu se uită la ei ca la niște fii iertați și acceptați pe deplin. Oare nu așa tânjești să fii văzut și tu? Cât de bine îți știi tu falimentele, căderile! Adânc în inima ta tânjești să fii privit și găsit bun, rob bun și credincios. Fără acele derapaje, fără căderi. Prin jertfa lui Hristos, prin Harul Lui, așa ești primit și privit și tu.
Dar nu numai atât, iată cum îl vede Balaam pe Israel: „Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov și Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu” (Numeri 23:22-24).
Poate și tu te-ai văzut lăcustă, în realitate Dumnezeu ți-a dat putere a bivolului, te-a făcut de neînvins precum leul. Nu trebuie să te temi de blesteme și vrăjitorii, nimic nu se poate apropia de tine să îți facă rău, atâta timp cât ești la adăpostul lui Dumnezeu. Nu ține de cât de puternic ești tu, ci de cine este puterea ta. Nicolae Moldoveanu spune:
„Doamne, când suntem noi doi
N-are cel viclean ce-mi face
/:Și cu cât îi duc război
Cu-atât Tu, cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.:/”
Nu cum te simți contează, ci cum ești cu adevărat.
Mă bucur că exiști!
