Când ai ales să devii membru al comunității noastre, ”Un miracol pe zi”, mi-am propus să fiu autentică și vulnerabilă cu tine. Cred că aceasta îi apropie cel mai mult pe oameni.
Când mi-am dăruit viața lui Dumnezeu aveam 14 ani. Curios, înainte de a-mi da viața Lui, mă socoteam destul de bună, respectam anumite tipare de comportament care mă făceau să mă simt destul de bună – mergeam la biserică, învățam bine, aveam relații destul de armonioase. În clipa când mi-am deschis inima față de El, mi-am dat seama cât sunt de păcătoasă. De-abia atunci am devenit conștientă de păcat – de cuvintele de prisos, de acțiunile greșite, de egoismul, mânia și mândria mea. Din momentul acela am început o luptă acerbă cu păcatul și după doi ani de suișuri și coborâșuri, am înțeles că pur și simplu nu pot trăi o viață sfântă. Eșuez lamentabil. Creștinismul, mi-am zis eu, este cel mai bun mod de a-ți trăi viața, doar că eu nu sunt în stare să-l trăiesc. I-am spus Domnului că ar trebui să își caute oameni mai buni decât mine, mai înclinați spre cele sfinte, mai puternici și consecvenți. Și apostolul Petru i-a spus Domnului într-un astfel de moment de umilire: du-te de la mine că sunt păcătos. Ai avut vreodată un moment de disperare ca acesta? Eu l-am avut prima oară atunci, însă de-a lungul timpului, am mai avut astfel de momente când m-am confruntat cu limitele și slăbiciunile mele și am devenit conștientă că nu pot nimic prin mine însămi, ci am nevoie de harul, puterea, iertarea Domnului. Lecțiile acestea m-au smerit și m-au făcut să înțeleg că sunt o persoană iertată, nu perfectă. Oridecâteori întâlnesc oameni în eșecurile lor spirituale, mă doare falimentul, povara vinovăției și rușinea lor. Vreau să le arăt compasiune și suport pentru a se putea ridica și a se întoarce în brațele iubitoare ale Tatălui, mai degrabă decât să arăt atitudinea autosuficientă a fratelui mai mare din pilda fiului risipitor.
Dacă ești descurajat de falimentele tale și ai sentimentul că nu te mai poți ridica, aș vrea să mă rog pentru tine. Dacă vrei să împărtășești lucrul care te apasă poți să ne scrii. Nu este nimic în neregulă în a fi autentic, transparent și vulnerabil. Dimpotrivă, vei găsi suport în rugăciune și vei fi eliberat.
Un păcat mărturisit este un păcat iertat. Amintește-ți, când ți-ai mărturisit ultima dată păcatele cuiva? Când ai vorbit cu cineva despre eșecurile tale? Conform Cuvântului lui Dumnezeu, aceasta este ușa deschisă spre vindecarea. (vezi Iacov 5:14-16). La cine ai putea apela astăzi să te asculte?
Mă bucur că exiști!
