Știu că ai făcut greșeli pe care le regreți și vei mai face altele cât timp vei trăi pe acest pământ. Gândul la gafele tale te fac să te simți mărunt și lipsit de dorința de a mai face ceva.
Privește eșecurile ca oportunități de a învăța și nu ca definiții ale tale. Prima lecție de schi te învață cum să cazi și cum să te ridici, pentru că vei cădea cu siguranță.
Greșelile mele m-au făcut să fiu mai conștientă de harul și compasiunea lui Dumnezeu față de mine. Așa am învățat să iert. Greșelile m-au învățat umilința. Nu sunt mai presus de ceilalți pentru că nu fac greșelile lor. Poate că nu le fac pe ale lor, dar am propriile mele slăbiciuni și acestea îmi arată că sunt susceptibilă la păcat, la fel ca orice alt om. Apostolul Pavel spune. „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12)
Greșelile demască surse de încredere greșite: în oameni, în mine însămi, în ce am promis și în ce am puterea să fac.
- Eșecurile mi-au arătat care îmi este chemarea și care nu îmi este. M-au ajutat să văd mai clar care îmi sunt obiectivele.
- Greșelile mele mi-au demascat priorități și loialități greșite
- Greșelile m-au smerit și mi-au arătat că nu sunt cu nimic mai bună decât ceilalți. M-au ajutat să am compasiune pentru cei care trebuie iertați. Toți avem nevoie de har.
Dacă ți-ai mărturisit păcatele, crede că ești iertat, ridică-te și fă ceva constructiv cu durerea ta. Mergi mai departe, nu rămâne blocat în starea asta. Nu te lăsa copleșit de descurajare. Dumnezeu nu a terminat ce are de lucru cu tine. Aș vrea să îți spun că tu ești mai mult decât suma greșelilor tale, a încercărilor eșuate. Tu ești creat de Dumnezeu pentru un scop unic, iertat de greșeli datorită unui preț imens, acceptat și înnoit prin harul Domnului.
Mă bucur că exiști!
