După ce ai fost plecat într-o călătorie, când te întorci acasă te întâmpină mirosul familiar, lucrurile așezate în ordinea care îți este atât de cunoscută, spațiul în care simți că nu trebuie să mai fi formal și complezent. Poți fi tu însuți.
Pe acest pământ nu ești Acasă. Tu aparții Cerului și oricât de bune ar fi condițiile de cazare pe acest pământ, inima ta știe că încă nu poate să fie ea însăși, până nu va ajunge în Prezența lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă” (2 Corinteni 5:8-9).
Când vei ajunge în Prezența lui Dumnezeu vei recunoaște mirosul familiar – mireasma lui Hristos, vei deveni perfect, acea perfecțiune după care ai tânjit tot timpul, vei privi tot ceea ce ai visat și ai dorit să vezi vreodată, spectacolul splendorii frumuseții lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spunea: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3:2).
Ești încă pe traseu. Încă ai bagaje de călătorie – rănile trecutului tău, încă ai disconfortul de a fi cazat într-o parte sau alta, unde încă nu poți fi tu însuți, întregit și împuternicit, încă ai slăbiciuni, încă te lupți cu ispite, încă te doare. Nu îți pierde încrederea. Încă nu ai ajuns în acel loc în care vei fi ca El. Mai ai răbdare puțin, bine?
Mă bucur că exiști!
