Nu apela la plăcere ca să uiți ce te doare cu adevărat.
Dumnezeu nu vrea ca să trăiești în amărăciune și întristare. Dacă ar fi fost așa, ar fi numit roada Duhului amărăciunea, tristețea, durerea. Dar noi cităm din Galateni că roada Duhului este exact opusul acestora, este dragostea, bucuria, pacea. (Galateni 5:22).
Prin urmare, invitația Lui este să îi permiți să îți arate care sunt rădăcinile care generează amărăciune și cum poți să le smulgi ca să faci loc bucuriei să răsară.
Amărăciunea provine dintr-o rană provocată de cineva care ți-a greșit. Te-a rănit. Ți-a spus cuvinte care atârnă greu în sufletul tău, ți-a trădat încrederea, te-a mințit, te-a nedreptățit. Există o voce lăuntrică în tine care strigă tare și cere să se facă dreptate. Ei bine, nu aceasta este calea spre vindecare.
Unul din cele mai frecvente lucruri pe care le faci atunci când te doare, este să apelezi la ceva ce te face să uiți de durerea ta. Aceasta este poarta largă prin care intră omenirea. Cu sufletul sfâșiat de durere, însingurare, rușine, apelează la plăcere ca la un anestezic. Dumnezeu nu are nimic împotriva plăcerii. El a creat toți senzorii și receptorii care depistează plăcerea, El a creat endorfina și serotonina, hormonii plăcerii și ai fericirii. El are ceva împotriva plăcerii ale cărei consecințe sunt distrugătoare. De exemplu, ca să reduci presiunea interioară evadezi în plăceri pe care socotești că ți le poți permite: mănânci excesiv, muncești fără întrerupere sau pierzi ore în șir pe Internet, evadezi în relații toxice.
Problema care generează durere nu dispare atunci când apelezi la încă o porție de plăcere ci atunci când ai curajul să recunoști că ai o problemă și să cauți ajutor. Biblia spune că „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmul 46:1). Refuză să te mai minți singur. Oferă sufletului tău ce are ce adevărat nevoie: să recunoști realitatea și să ceri ajutor.
Mă bucur că exiști!
