Felul în care îți istorisești viața și îți amintești de experiențele trecute reflectă cine ai devenit. Cum să îți amintești corect nedreptățile și durerile prin care ai trecut? Cum să retrăiești bucuriile și răspunsurile la rugăciuni? Care este limbajul pe care îl folosești când povestești ce ai trăit? Este amărăciune, resentimente, recunoștință, asumare, dorință de răzbunare? Biblia relatează viața lui Iosif, după ce a încheiat episodul dureros al trădării fraților lui și al închisorii pe nedrept, când a ajuns în vârful ierarhiei, binecuvântat: ”a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu” (Geneza 41:51). În realitate, Iosif nu a uitat. Prima întâlnire cu frații săi l-a copleșit. Durerea trădării era acolo, copilăria în care ”frații lui nu îi puteau spune nici un lucru bun” era prezentă în fiecare amintire de-a lui.
Care sunt necazurile de care ai vrea să uiți? Ca să poți uita, trebuie să rostești adevărul. Trebuie să îți asumi ce vrei să ierți.
Nelson Mandela a stat în închisoare 27 de ani pentru că a luptat împotriva politicilor de segregare dintre albi și negri. La ieșirea din închisoare, a fost repus în drepturi și a ajuns chiar președintele Africii de Sud. Când a avut puterea, a demonstrat ce înseamnă să îți amintești corect durerea și abuzul. A înființat Comisia de Adevăr și Reconciliere și a declarat iertarea dușmanilor politică de stat. Mandela a înțeles că durerea nu poate fi curmată decât atunci când spui adevărul și îți ierți dușmanii.
Acesta este traseul pe care trebuie să îl refaci și tu ca să te bucuri din nou.
Iosif le-a zis fraților săi: ”Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr” (Geneza 50:20). Repovestește-ți viața din prisma aceasta. Cu siguranță că au fost oameni care au vrut să îți facă rău și te-au rănit, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine. Adevăr și iertare.