Înainte de a porni cu mașina la drum, îți verifici rezervorul. E plin, e gol, ai suficient combustibil ca să ajungi la destinație? Dacă nu, cel mai probabil vei identifica cea mai apropiată stație de benzină și te vei asigura că nu rămâi pe drum. Din punct de vedere spiritual lucrurile stau exact la fel. Noi nu suntem containere ale Duhului Sfânt, ci mai degrabă conducte ale Lui. O dată ce ai fost umplut de Duh, nu vei rămâne așa pe tot parcursul vieții tale ci în fiecare zi, trebuie să te umpli și în mod constant trebuie să fii alert și să verifici ca inima ta să fie plină de Duh.
„S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere” (Luca 8:46), a spus Isus după ce o femeie cu scurgere de sânge s-a atins de El. Hristos se retrăgea singur pentru că avea nevoie să stea de vorbă cu Tatăl. Puterea Lui venea din această conexiune cu Tatăl. El spunea: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). El se încărca, se hrănea, era motivat, antrenat de timpul profund și consistent cu Tatăl în care primea direcție, claritate, confirmări cu privire la scopul Lui pe acest pământ.
Oare care sunt resursele tale? Cine te încarcă? Cine atenuează durerea și golul din sufletul tău? Hristos era Om și Dumnezeu în același timp și El se retrăgea atât de des în rugăciune. Cum am putea socoti noi, că am putea trăi vieți pline de putere și relevanță prin propriile resurse fără acel timp miezos și consistent cu Dumnezeu? A pleca fără să te încarci în rugăciune nu este doar indiferență și ignoranță. Este mândrie, iluzia că te poți descurca și singur, fără să fie nevoie să îi ceri ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu își dă întâlnire cu tine. Vrea să te încarce și să te facă plin de resurse. Nu rata această umplere cu acest izvor de pace, bucurie, încredere, putere.